Erupția dentară

Nu ne gândim, de obicei, la un nou-născut ca având dinți. Cu toate acestea, la naștere, coroanele celor 20 de dinți de lapte sunt aproape complet formate și sunt ascunse în mandibula bebelușului. Dinții primari erup treptat prin gingii în primii doi ani și jumătate.

eruptia-dentara-la-bebelusiCei patru dinți, cei doi din față, sus și cei doi din față, jos erup, de obicei, după vârsta de șase luni. Există însă și copii cărora le apar mai repede primii dinți și, la fel, există un procent mic de bebeluși care se nasc cu dinți. Cei mai mulți copii, însă, au setul complet de dinți primari până la împlinirea vârstei de trei ani. Fălcile copilului continuă să crească, făcând loc pentru dantura permanentă, dinții care vor începe să erupă luând locul celor ” de lapte”, în jurul vârstei de șase ani. Procesul de schimbare a dinților continuă până pe la vârsta de 12 ani, existând însă și cazuri în care, copilul își poate schimba un dinte după această vârstă.

Câteva aspecte faptice în ceea ce privește erupția dentară primară:

o regulă generală este aceea că la fiecare șase luni de viață, vor erupe patru dinți.
în general, dinții erup mai repede la băieți, decât la fete
dinții de jos, ies, în marea majoritate a cazurilor, mai repede decât cei de sus
dinții de lapte sunt mai mici și mai deschiși la culoare decât cei permanenți
până la trei ani, copilul trebuie să aibă toți dinții
de obicei, dinții erup în pereche, tot doi câte doi.

În tabelul de mai jos sunt prezentate vârstele la care erup dinții temporari:

Tabel-eruptie-dinti-de-lapte

În prima etapă (la 6 ani), erup dinții incisivi centrali inferiori (adică la mandibulă) și primii molari (M1 sau prima măsea)Când erup dinții permanenți?
În a 2-a etapă (la 7 ani), vor erupe dinții incisivi centrali superiori (mandibula)
În a 3-a etapa (la 8 ani), erup dinții invisivi laterali, atât cei maxilari cât și cei mandibulari
În a 4-a etapă (la 9 ani), erup caninii mandibulari și primii premolari maxilari (PM1)
În a 5-a etapă (la 10 ani), erup primii premolari mandibulari (Pm1) și premolarii 2 maxilari (PM2)
În a 6-a etapă (la 11 ani), erup premolarii 2 mandibulari (Pm2) și caninii maxilari
În a 7-a etapă (la 12 ani), erup molarii 2, atât cei mandibulari cât și cei maxilari.
Erupția molarilor 3 (măselele de minte), nu poate fi stabilită concrect. Aceștia apar pe arcadă începând cu vârsta de 18 ani.

Tulburări ale erupției dentare.

În ceea ce priveşte vârsta de erupţie dentară, specialiștii vorbesc de o erupţie precoce sau de o erupţie întârziată faţă de normal. Cele două tulburări sunt valabile atât în cazul dinților primari, cât și în cazul celor definitivi. După cum bine știi, erupţia dinţilor primari se petrece, de la șase luni la trei ani.

Există situații excepționale când, la naștere există dinți prezenți pe arcade sau aceștia apar în prima lună de viață. Frecvența acestei anomalii este de 1 la 2500-3000 de nașteri, iar dinții cei mai interesați sunt incisivii centrali maxilari. Acești dinți prezintă în general hipoplazii ale smalțului și tulburări în formarea cementului și deci în dezvoltarea  rădăcinii, ceea ce duce rapid la pierderea lor de pe arcadă. Foarte rar pot rămâne pe arcadă până la 4-5 ani.

Erupţia precoce se referă la apariţia anticipată a dinţilor normal conformaţi în cavitatea bucală. Acest fenomen se însoţeşte de o dezvoltare precoce şi o accelerare în calcifierea dinţilor cauzată fie de factori de ordin general (factori de mediu, sex, unele stări patologice endocrine sau boli febrile) sau factori locali (extracţia dinţilor temporari cu 6-12 luni înainte de perioada de erupţie a dintelui permanent stimulează apariţia precoce pe arcadă a acestuia cu apariţia unor tulburări şi în ordinea de erupţie).

Erupţia întârziată înseamnă apariţia dinţilor în cavitatea bucală după un interval de timp mai mare decât intervalul mediu considerat normal.

Specialiștii susțin că aceste tulburări sunt influențate de mai mulți factori. Unul din factorii implicați ar putea fi de natură fiziologică, datorată de persistenţa dinţilor temporari peste vârsta normală de erupţie a celor definitivi sau de formarea unui ţesut dens, greu de străbătut la nivelul cavităţii bucale (apare ca o consecinţă a extracţiei dinţilor temporari cu mai mult de doi ani înainte de înlocuirea lor fiziologică). Iar un alt factor care ar putea sta la baza acestor tulburări ar putea fi de natură patologică, cauzate de obstacole (dinţi supranumerari, tumori odontogene şi nonodontogene), fibromatoza gingivală, lipsa de spaţiu pe arcadă, care determină incluzia osului în propria alveolă, sau din cauza unor afecțiuni precum rahitism, carenţe vitaminice, sindroame genetice( sindromul Down) sau factori endocrini (hipofuncţia hipofizară şi tiroidiană).

Transformările bebelușului în timpul erupției dentare

Perioada erupției dentare poate aduce schimbări majore în comportamentul bebelușului. Deoarece dinții străpung gingia, micuțul va experimenta stări de agitație, plânsete, dureri, salivă excesivă și, în unele cazuri, stări de febră.

Majoritatea bebelușilor se confruntă cu dureri gingivale care le creează o stare de disconfort și de agitație și care nu-i lasă se se odihnească așa cum ar trebui. De asemenea, gingiile devin foarte sensibile, se umflă și se înroșesc, iar bebelușul va simți nevoia să ”roadă” tot timpul ceva tare și rece.

În unele cazuri, specialiștii susțin că pot apărea și episoade scurte de febră, care nu depășește însă, 38.5 grade Celsius, scaune moi (nu diaree) și o lipsă de poftă de mâncare. Un apetit scăzut va fi observat mai ales în ceea ce privește alimente solide, în această perioadă micuțul dorindu-și să stea mai mult la sân. Trebuie reținut faptul că niciun pediatru nu recomandă începerea diversificării în perioada erupției.

Cum îl poți ajuta pe bebeluș să treacă mai ușor peste această perioadă?

Durerea este normală în această perioadă, însă trebuie să știi că nu este o durere continuă, ci ea apare în valuri, treptat, astfel încât bebelușul să mai aibă și pauze de respiro. În toată această perioadă va fi pusă la încercare și răbdarea părintelui, motiv pentru care ar fi bine să te înarmezi cu multă răbdare și cu mult calm. Nu uita că nici pentru el situația nu este mai ușoară și că, din fericire, nu va dura la nesfârșit.

Ceea ce poți faci face pentru el este să abordezi problema cu calm și cu răbdare. Iar pe lângă acestea, mai sunt și câteva trucuri pe care le poți folosi pentru a-i ameliora durerile.

Cumpără-i jucării de dentiție cu gel. Sunt jucării speciale pentru această perioadă care se introduc în frigider și după aceea i se dau copilului. Temperaturile scăzute îi vor calma gingiile inflamate și roșii, dar și durerea.
Masează-i gingiile. Bandajează-ți degetul arătător cu un pansament steril sau cu un tifon curat și masează-i ușor gingiile. Dacă micuțul nu suportă, nu insista. Înseamnă că nu se simte deloc confortabil.
Ieșiți la plimbare. Plimbările în aer liber îl ajută pe bebeluș să se calmeze și să se mai relaxeze. De aceea, dacă ai timp și vremea îți permite, scoate-l pe bebeluș la o scurtă plimbare prin parc.
Distrage-i atenția. Te poți folosi de jucării sau de cărți pentru a-i face micuțului spectacole care să-i distragă atenție. De asemenea, îi poți da să se joace cu tot felul de ustensile de prin bucătărie(care nu sunt periculoase) și pe care le și poate băga în gură. La mulți bebeluși funcționează acest truc.

Cum îngrijești dinții de lapte?

Chiar dacă nu sunt definiți, dinții primari trebuie îngrijiți. Bebeluș are nevoie de dinți puternici și sănătoși atât pentru a mesteca bine și corect alimentele, cât și pentru a putea vorbi corect (o dantură bine dezvoltată și sănătoasă contribuie cu succes la pronunțarea corectă a sunetelor, mai ales în perioada în care copilul învață să vorbească).

Totodată, acești dinți primari pregătesc gingiile pentru a face loc celor definitivi. Așadar, gingiile trebuie să fie curate și sănătoase pentru a putea ”găzdui” dinții permanenți. Unii stomatologi susțin că infecțiile apărute la dinții primari pot deteriora dinții definitivi care sunt în curs de dezvoltare sunt cei primari.

Periaj de la primul dinte

Chiar de la apariția primului dinte, stomatologii susțin că e nevoie de o igienă dentară. Și pentru că periuța poate să nu fie de la început pe placul copilului, se poate folosi un degetar special cu peri de silicon, pentru a spăla dinții. Atenție, pentru primii dinți nu e musai să se folosească pastă de dinți. Aceasta se poate folosi după ce copilul mai crește și știe că nu e bine să o înghită. Deși, în prezent există pe piață mai multe sortimente de pastă de dinți pe care bebelușii le pot chiar și înghiți, fără a le pune în pericol sănătatea.

Este recomandat ca periajul să aibă loc de două ori pe zi, cel mai important fiind seara, înainte de culcare. Micuțul învață cel mai bine prin imitație, motiv pentru care ăl poți lua cu tine la baie când te speli pe dinți, pentru a-i arăta cum se face. Cel mic va imita cu plăcere procedeu, chiar dacă doar roade periuța și nu-și coordonează mișcările, Majoritatea copiilor sunt bucuroși să ducă la îndeplinire sarcini de adult, dacă sunt încurajați, aceasta făcându-i să se simtă importanți, valoroși.

Bine de știut!

Este indicat ca cel mic să ia contact cu medicul stomatolog încă de la apariția primilor dințișori. Mai apoi sunt recomandate controale stomatologice periodice, pentru a descoperi și trata din timp orice problemă, înainte de apariția complicațiilor. Folosirea vizitei la dentist pe post de “sperietoare” pentru a cuminți copilul în diverse situații este de evitat, fiind o practică ce ar putea induce o teamă care să-l urmărească pe cel mic întreaga viața, chiar și ca adult.